Cu dedicaţie

M-am refugiat în Hinduism. M-am ostenit să mă separ de emoţii, sentimente, elanuri, ca să găsesc, dincolo, ceva imobil şi permanent, o prezenţă mută, anonimă, transcedentă, ce m-ar fi consolat de puţina-mi realitate şi de absurditatea lumii. Credeam că posed taina de-a fi stăpîn pe spirit şi pe orice cunoaştere. De fapt, nu posedam nimic altceva decît iluzia de a poseda şi un intens dispreţ pentru cei ce nu împărtăşeau această iluzie.

Dacă aş fi înţeles mai devreme, mi-aş fi condus inteligenţa şi inima cu mai multă pricepere. Aş fi putut, mult mai devreme, să-mi împart gustul pentru viaţa interioară cu dragostea pentru lumea în mişcare. Aş fi putut arunca o punte, mai devreme şi poate mai eficace, între mistică şi spiritul modern. Aş fi putut avea mai devreme credinţa, mila şi speranţa.

Nu ceea ce merită li se întîmplă oamenilor, ci ceea ce li se aseamănă. Multă vreme am căutat "adevărul într-un suflet şi un trup". N-am izbutit sa-l aflu. Pe cînd urmăream acel Adevăr, am pierdut contactul cu nişte mici adevăruri ce ar fi făcut din mine nu supraomul pe care îl doream, ci un om mai bun şi mai unificat decît sînt.