Şi cum a fost?

În Cluj adică...

Băi... mişto. Calm, frumos. Clar, e de stat acolo. Mai mult decît 3 zile. Oameni relaxaţi, n-am auzit pe nimeni vorbind tare, cu atît mai puţin ţipînd. Deşi străzile erau pline de maşini, n-am auzit nici un claxon cît am umblat prin oraş. Pînă şi cîinii se abţin să latre. E o linişte care te cuprinde încetul cu încetul, dar probabil trebuia să mai stau cîteva zile ca să mă opresc să trec pe roşu. Voiam iniţial să fac o grămadă de poze, dar am renunţat cînd am văzut că nu pot prinde ce voiam eu să prind. În Bucureşti din 50 în 50 de metri e cîte un bar. Acolo cred că-s 10 toate. În schimb la fiecare 50 de metri e un magazin de SH. Şi multe case cu poveşti în spate. M-am plimbat cînd dădea să plouă, m-am plimbat cînd era un soare blînd, tomnatic, m-am plimbat cînd trebuia să prind trenul înapoi... L-am prins. Nu prea-mi plac călătoriile lungi cu trenul. Dar de data asta a meritat.

Mai multe detalii zbuciumate pe blogul Radio Lynx.