07 ianuarie 2008

Pentru toţi aceia care ne ascultă şi ne citesc

Sunt oameni cărora Crăciunul nu li se mai pare o sărbătoare, ci mai degrabă o manipulare grosieră a sentimentelor, o oportunitate de marketing şi – mai ales în ultimii ani – un circ mediatic lacrimogen.

Personal, îmi place perioada Crăciunului. Nefiind genul petrecăreţ îmi surâde mai degrabă idea de a fi acasă, cu familia, şi de nu fi nevoită să merg nicăieri. Au fost ani când am lucrat şi de Crăciun, şi de Anul Nou, şi nu am resimţit acest lucru ca pe o pedeapsă ci mai degrabă ca pe o normalitate. Un Crăciun reuşit în opinia mea nu înseamnă nici fuga pe drum până în nu ştiu ce staţiune montană, nici mersul în locaţii exotice, nici ieşitul prin cluburi sau restaurante. Ştiu, ştiu, o să spuneţi că am îmbătrânit, dar nici acum 10 ani nu eram altfel. Am preferat intotdeauna să lenevesc în pat, sub plapumă, uitându-mă la filme vechi în timp ce savuram o caserolă de îngheţată. În afară de dulciuri nu prea am excese de sărbători şi încerc pe cât posibil să împiedic gătitul în exces, deoarece nu văd rostul a n feluri de mâncare când eu mănânc la fel ca de obicei.

Îmi aduc aminte cu plăcere de filme pe care le-am văzut când eram copil şi care prim mesajul lor pozitiv încă reuşesc să mă binedispună: “A beautiful life” este filmul tipic de Crăciun, iar “Desculţ în parc” mă amuză teribil prin umorul de situaţie. Probabil Crăciunul mi-a rămas drag şi prin filmele americane tematice, “Singur acasă” fiind la fel de savuros în egală măsură pentru copii cât şi pentru oamenii mari. De fapt, astfel de filme mi-au influenţat pasiunea de a decora casa, bradul sau de a ambala festiv cadouri.

Încerc să echilibrez puţin reticenţa mea de a mă distra la comandă (pentru că aşa se cade şi aşa face toată lumea) cu plăcerea de a mă conforma anumitor tradiţii. Îmi place să fac cadouri la fel de mult cum îmi place să le primesc. Îmi place când ninge afară deşi prefer să admir din interior decât să ies la o bătaie cu bulgări. Îmi place să toastez pentru noi începuturi şi să sper într-un an mai bun. Îmi place să cred că devin un om mai bun (mai complet, mai împlinit) cu trecerea fiecărui an. Îmi place să cred că oamenii sunt buni prin definiţie şi doar în circumstanţe nefericite se schimbă dramatic.

Îmi doresc şi vă doresc un 2008 cât mai normal, unde normalitatea este definită de propriile voastre criterii.

[originally posted on News FM Blog]

Niciun comentariu: