21 septembrie 2006

Pieta ro

Ani de zile o reproducere a lui Miyata Masayuki a stat la mine în cameră la loc de cinste într-una din nişele peretelui în faţa căruia ţineam biroul, supravieţuind multor schimbări de tapet, mobilier, design interior şi altele la fel de traumatizante pentru vecini...

Mie îmi place să redecorez frecvent, şi dacă nu-mi pot permite luxul de a mă muta dintr-un loc în altul, măcar mut mobila de colo-colo. Ei bine, în orice situaţie această minunată lucrare a stat în apropierea spaţiului meu de lucru, şi multe epistole au fost redactate ronţăind creativ creionul în timp ce admiram "Pieta"...

Nu sînt o persoană religioasă; în copilărie am fost tîrîtă pe la biserici şi mînăstiri oarecum împotriva voinţei mele, însă nu m-au încercat alte sentimente de admiraţie în vecinătatea vreunei biserici decît cele legate de frumuseţea pur arhitecturală. Este însă foarte adevărat că te poţi linişti şi poţi încerca un sentiment de religiozitate în faţa unei opere de artă care reuşeşte să îţi transmită un mesaj.

Un comentariu:

Anonim spunea...

Intrarea intr-o biserica iti poate da si ea sentimentul asta, e preferabil sa fie una goala totusi ...